Deși dihorii pot arăta ca rozătoarele cu boturile lor lungi și ascuțite și mustățile gâdilitoare, nu sunt deloc rozătoare. Dihorii provin din ordinul Carnivore, care înseamnă pur și simplu „carne sau mâncare de carne”. Această ordine cuprinde un grup uriaș de animale, de la Fifi, câinele comun, până la puternicul leu african. În ordinea carnivorelor, dihorii aparțin familiei Mustelidae, pe care o împărtășesc cu mândrie cu creaturi îndrăznețe precum bursucul, lupul, jderul de pin și vidrele. În această familie sunt incluși atât dihorii domestici, cât și animalele sălbatice asemănătoare cu dihorii , cum ar fi nevăstuica, stăpânul european, stâlpul de stepă, dihorul cu picioare negre și nurca.
© Rosa Jay / Shutterstock.com
Pot arăta ca rozătoare, dar dihorii sunt de fapt carnivori.
Cuvântul dihor este derivat în mod corespunzător din cuvântul latin Furonem, care înseamnă „hoț”. Ca nou proprietar de dihor, veți realiza rapid cât de hoț poate fi noul dvs. membru al familiei. Oricât de drăguță ar fi uneori această trăsătură atrăgătoare, are dezavantajele sale. Odată, mi-a luat peste o zi să găsesc tot conținutul poșetei, pe care am lăsat-o prostește deschisă în prezența dihorilor călători.
Mulți proprietari de dihoruri numesc animalele lor de companie o varietate de porecle. Unele dintre numele folosite pentru a descrie un dihor sunt rechin de covor, fuzzy, snorkeler, furball și fuzzbutt. Știu că există mai mulți termeni de dragoste acolo. Nu te confunda!
Acordarea dihorului fizic: examinarea caracteristicilor neclare
Înainte de a aduce o nouă casă neclară sau în primele etape ale părinților dihorilor, trebuie să vă familiarizați cu inventarul fizic al unui dihor. Când spun fizic, mă refer aproape la toate lucrurile generale referitoare la caracteristicile fizice ale unui dihor, de la labele și ghearele sale până la greutatea și simțurile sale remarcabile (și nu atât de remarcabile).
Privind durata de viață a unui dihor
De la publicarea celei de-a doua ediții a Ferrets For aFamilyToday în 2007, m-aș fi așteptat ca durata de viață a dihorilor de șase până la opt ani să crească, totuși consider că a rămas la fel sau chiar a scăzut ușor. Deși am auzit încă multe povești despre dihorii care au trăit de până la nouă sau zece ani, cu excepția oricăror neprevăzute, credința mea rămâne că mediul unui dihor - plasarea în cușcă, boala, stresul (inclusiv supraaglomerarea), dieta etc. - joacă un rol în scurta sa viață. Pe măsură ce proprietarii de dihor descoperă mai multe despre dihor și își dau seama cât de importante sunt creșterea și reducerea stresului, ar putea vedea că crește durata de viață a dihorilor în propria lor viață.
Deocamdată, însă, puteți face tot posibilul pentru ca calitatea vieții dihorului dvs. să fie de top. La 1 an, fuzzy-ul tău este considerat adult. La 3 până la 4 ani, este considerat de vârstă mijlocie, iar la 5 până la 6 ani, este considerat un geriatric sau un bătrân fert! În acest moment, poate începe să slăbească încet și să înceapă să se confrunte cu boli debilitante. Atunci lucrurile devin grele și vă confruntați cu alegeri dificile.
Oricât de sfâșietoare este, dihorii sunt predispuși la multe boli și pot fi defecte genetic sau medical. La fel ca majoritatea animalelor de companie, ale căror durate de viață sunt scurte în comparație cu oamenii, viața dihorilor este compactată în doar șase până la opt ani atât de scurți. Omul mediu are 65 până la 70 de ani pentru a experimenta ceea ce experimentează un dihor în mai puțin de un deceniu. Dihorul este un soldat uimitor, cu o luptă extraordinară pentru viață și cu siguranță puteți să vă ajutați.
În acest colț, cântărind la. . .
Dimensiunea unui rechin de covor îl face un animal de companie ideal atât pentru locuitorii apartamentului, cât și pentru proprietarul casei. Așa cum se întâmplă în cazul unor specii de mamifere, dihorii masculi necuterizați măsoară de obicei de două ori mai mari decât femelele - numit dimorfism sexual. Există o diferență de greutate notabilă în cap și trunchi, unde masculul este mai lat și mai puțin delicat.
Un dihor feminin tipic modificat cântărește între o jumătate de jumătate de lire sterline (0,3 kg) și o grămadă de 2-1⁄2 de lire sterline (1,1 kg) - și asta este o fată mare. Bărbații sterilizați cântăresc în mod normal între 0,9 și 1,6 kg, iar bărbații nealterați pot cântări între 1,8 și 2,7 kg sau mai mult. În termeni de măsurare cu bandă, fără coadă, dihorii femele au între 33 și 35,5 cm lungime, iar masculii măsoară în general între 38 și 40,6 cm. Coada unui dihor are o lungime de 3 până la 4 inci (7,6 până la 10 cm).
Dihorii seamănă cam cu oamenii prin faptul că au tendința de a se înmulți iarna. Uneori dihorii își câștigă 40% din greutate în această perioadă a anului și apoi o pierd în primăvară (la fel ca și oamenii, nu?). Totuși, aceasta nu este întotdeauna regula; unele dihori par întotdeauna slăbiți, iar alții sunt burtici pe tot parcursul anului. Ar putea avea ceva de-a face cu sănătatea și / sau exercițiile fizice? Mai bine verificați-l.
Ajungând la subiect despre gheare și dinți
Pe fiecare din labele moi ale unui dihor se află un set de cinci gheare sau cuie neretrabile concepute pentru săpat și apucare. Natura a conceput unghiile pentru a rămâne acolo pentru beneficiul și supraviețuirea unui dihor, așa că nu trebuie să le îndepărtați niciodată. Se recomandă tăierea frecventă, aproximativ la fiecare 7-10 zile.
Declanșarea dihorului este un mare, gros, nu-nu. Pentru un dihor, declawing este o intervenție chirurgicală dureroasă, mutilantă, cu mult mai multe riscuri decât beneficii. Au nevoie de ghearele lor pentru a săpa, a apuca, a merge și a se juca. Baza ghearei conferă piciorului dihorului o forță sporită pentru a-i susține greutatea. Îndepărtarea ghearelor provoacă probleme la picior și / sau durere la mers. Dacă crezi că vei fi prea leneș pentru a-ți tăia unghiile dihorului, trebuie să recunoști că un dihor nu este animalul de companie pentru tine.
La fel ca toate carnivorele, dihorii au dinți canini mari care pot fi destul de intimidanți. Dinții unui dihor atârnă, de obicei, mai jos decât clapeta buzelor și sunt la vedere. Deși orice animal cu gură poate și va mușca în anumite circumstanțe, am găsit dihorul mușcător ca fiind mai degrabă o excepție decât o regulă. Majoritatea dihorilor își folosesc dinții canini pentru a-și arăta prietenii și pentru a mânca. Când un dihor are sfărâmături, o face din teamă sau din joacă. Un punct de avertizare ocazional poate fi un semn al dezaprobării dihorului față de un lucru sau altul.
În zilele noastre, ai fi greu să găsești un medic veterinar care oricum să se sprijine pe partea de a dezlega sau defanga un dihor. Și multe autorități guvernamentale americane și europene au interzis efectiv aceste practici de mutilare a tuturor animalelor.
Fără îndoială, mușcătura unui dihor nemulțumit este dureroasă și poate extrage sânge. Luați măsuri pentru a vă asigura că mușcăturile nu se întâmplă și, cu excepția cazului în care este justificat medical pentru sănătatea dihorului, nu modificați dinții canini; lasă-i chiar acolo unde le aparține.
Sensul simțurilor
Simțurile unui dihor variază în gradul de acutitate. La fel ca sugarii umani, vederea unui dihor nu este atât de bine dezvoltată, iar capacitatea sa de a distinge culoarea este limitată. Un dihor poate vedea doar niște roșii și albastru. Totuși, nu vă faceți nicio greșeală: Chiar și cel mai restrâns dihor poate și va găsi orice obiect pe care nu a fost intenționat să-l găsească (iar picioarele lui mici și stufoase îl vor ajuta să fure obiectele înapoi în gaura lui ascunzătoare). Într-un sens, toți dihorii au degetele lipicioase: dacă le găsesc, le aparține. Dacă o vor, este a lor. Ai ideea.
Simțul mirosului unui dihor este mult superior celui al unui om, iar micile sale tampoane sunt mai sensibile la atingere. De asemenea, simțul auzului nepotrivit este remarcabil. De exemplu, dacă deschizi o pungă de așchii, fii sigur că dihorul tău de cealaltă parte a casei tale va auzi deschiderea pungii și va veni să cerșească. Așadar, nu uitați să șoptiți când discutați probleme sensibile, cum ar fi castrarea sau plecarea în vacanță.
Aflați cum să comparați plictiseala și anxietatea legată de separare la animalele de companie, ce să înregistrați pe video, când să apelați la un medic veterinar și ce schimbări cu risc scăzut pot ajuta.
Planificați o introducere mai sigură și treptată atunci când un câine păzește mâncarea sau jucăriile. Învățați cum să separați resursele, să citiți semnalele de stres, să măsurați progresul și să știți când să solicitați ajutorul unui specialist.
Ajută un câine sau o pisică să accepte îngrijirea unghiilor prin exersare treptată, bazată pe recompense. Află cum arată progresul, când să te oprești și când să ceri ajutorul unui medic veterinar sau al unui groomer.
Învață cum să speli pătuțul unui animal de companie cu un miros de detergent mai puțin persistent. Compară opțiunile fără parfum, respectă instrucțiunile de întreținere ale etichetei, clătește bine și usucă fiecare strat în siguranță.
Aflați ce sunete din gospodărie pot stresa păsările, pisicile și câinii, la ce semne trebuie să fiți atenți și cum să reduceți expunerea la zgomot folosind îndrumările veterinare actuale.
Apa din acvariu poate deveni tulbure după o schimbare din cauza particulelor agitate, a algelor sau a schimbărilor microbiene. Află ce trebuie să verifici și când peștii pot fi în pericol.
O schimbare a dietei poate însemna mai puțină apă în hrana câinelui tău. Află ce să urmărești, când setea crescută necesită consultarea medicului veterinar și de ce apa ar trebui să rămână disponibilă.
Află ce să înregistrezi despre apetitul, activitatea, comportamentul, greutatea și rutina zilnică a animalului tău de companie, astfel încât medicul veterinar să aibă o cronologie clară și utilă.
Un refuz brusc de a merge poate indica durere, frică sau un factor declanșator specific traseului. Învață ce să observi, când să te oprești și când să apelezi la un medic veterinar.
Descoperiți că dihorii au mai multe în comun cu bursucii și lupii decât cu șoarecii sau șobolanii și verificați caracteristicile comune ale dihorilor.
