Hrana și medicamentele acoperă doar o parte din rutina animalului de companie. De asemenea, un îngrijitor trebuie să știe cum se comportă animalul dvs. de companie, unde sunt proviziile, pe cine să sune, cum să gestioneze o urgență și ce articole familiare îl ajută pe animalul dvs. să se așeze. Cel mai bun kit este ușor de utilizat, adaptat animalului dvs. de companie și potrivit aranjamentului: animalul dvs. de companie poate rămâne la domiciliul îngrijitorului sau îngrijitorul poate vizita sau poate rămâne la dvs.
Înainte de a împacheta, întreabă-l pe sitter ce poate depozita și ce oferă deja. Apoi, organizează restul în două părți: o scurtă fișă de îngrijire pe care sitter-ul o poate scana rapid și un mic set de provizii etichetate. Lista de verificare a siguranței pentru pet-sitters a ASPCA evidențiază, de asemenea, contactele proprietarului și de rezervă, un itinerariu, detalii despre animalul de companie și informații veterinare.
Pasul 1: Confirmați aranjamentul și întocmiți o fișă de îngrijire
Mai întâi, confirmați unde va fi îngrijit animalul de companie, datele și orele, cât de des vor avea loc vizitele și cum ar trebui să ajungă la dumneavoastră sitter-ul. Un câine care stă peste noapte în casa unui sitter poate avea nevoie de o cușcă sau un pat; un sitter care vă vizitează casa poate avea nevoie de instrucțiuni de intrare testate și de o modalitate de a ajunge la provizii. Pentru cazare sau creșă, verificați cerințele unității înainte de a împacheta. Regulile privind vaccinarea sau documentele medicale variază în funcție de furnizor și locație.
Faceți o fișă de îngrijire de o pagină pentru fiecare animal de companie. Scrieți detaliile esențiale la început, nu îngropate într-o notă lungă:
- Rutină: ora obișnuită de trezire și de culcare, plimbări sau activități, obiceiuri de baie sau de așternut, program de hrănire și activități preferate de relaxare. Păstrați instrucțiunile de hrană și medicamente pe cont propriu, etichetate clar, dacă este necesar.
- Comportament și siguranță: modul în care animalul dvs. de companie reacționează la străini, copii, alte animale, sonerii, manipulare sau singurătate; obiceiuri de evadare cunoscute; temeri; și indicii pe care animalul le înțelege.
- Regulile casei: camere sau mobilier în care accesul este interzis, dacă animalul de companie poate ieși afară, regulile privind lesa și ce ar trebui să facă sitter-ul înainte de a deschide o ușă exterioară.
- Confort și manipulare: salutul preferat, locul de ascundere, nevoile de îngrijire și semnele că animalul de companie este stresat sau nu se comportă normal.
Folosește instrucțiuni concrete. „Se ascunde când sună soneria; las-o să stea în dormitor și nu o trage afară” este mai ușor de urmat decât „Poate fi nervoasă”. Dacă persoana care îngrijește animalul de companie nu a cunoscut-o încă, aranjează o scurtă prezentare și arată-i rutina înainte de plecare.
Pasul 2: Împachetați contactele și datele de contact în caz de urgență
Treceți numărul dvs. de telefon actual, itinerariul de călătorie sau orele la care puteți fi contactat, precum și numele și numărul de telefon al unei persoane de rezervă pe fișa de îngrijire. Alegeți pe cineva care cunoaște animalul de companie și care vă poate răspunde dacă nu sunteți disponibil. Adăugați numele, adresa și numărul de telefon al medicului veterinar obișnuit, plus cel mai apropiat spital veterinar de urgență și indicații rutiere. Spuneți-i îngrijitorului ce clinică preferați și ce trebuie să facă dacă este închisă.
Includeți numele complet, specia, vârsta, culoarea sau semnele distinctive ale animalului de companie, o fotografie recentă, numărul microcipului și informațiile din registru, dacă este cazul. Un microcip este un dispozitiv de identificare permanent, dar înregistrarea necesită date de contact actuale pentru a fi utilă. De asemenea, păstrați zgarda și eticheta de identificare a animalului de companie la zi. Ghidul ASPCA privind animalele de companie pierdute explică de ce sunt importante informațiile de contact actuale din înregistrările de identificare și microcip.
Întrebați clinica veterinară dacă are nevoie de un formular de autorizare scrisă înainte de a discuta cu îngrijitorul sau de a trata animalul de companie. Explicați în scris pe cine poate contacta clinica, cine poate aproba îngrijirea dacă nu puteți fi contactat și orice preferințe privind cheltuielile sau tratamentul. Cerințele variază în funcție de clinică și jurisdicție, așa că confirmați, mai degrabă decât să presupuneți că o singură notă este suficientă. Dacă animalul dvs. de companie are asigurare, furnizați datele de contact și datele poliței asigurătorului, dar nu treceți numerele complete ale cardului de plată într-o fișă de îngrijire partajată.
Pasul 3: Adăugați obiecte familiare și consumabile practice
Mirosurile familiare și echipamentele fiabile pot face un nou mediu mai ușor de gestionat. Împachetați doar ceea ce este sigur și util pentru animalul dvs. de companie și etichetați fiecare articol cu numele animalului.
- Articole de confort: o pătură lavabilă sau un pătuț mic, o jucărie familiară și sigură și o suprafață de zgâriat sau un ascunziș pentru o pisică. Întrebați mai întâi înainte de a trimite un articol preferat care este fragil, greu de curățat sau greu de înlocuit.
- Echipament de manipulare și de călătorie: o zgardă sau un ham potrivit, o lesă, un transportor și orice echipament de siguranță pentru condițiile meteorologice pe care animalul de companie îl folosește deja. Includeți o lesă de rezervă dacă persoana care va plimba câinele. Nu vă bazați pe o zgardă slăbită ca singura modalitate de imobilizare.
- Articole pentru baie și curățenie: saci de deșeuri pentru câini; o litieră, litiera obișnuită și o lingură pentru pisici; sau așternutul și ustensilele de curățare obișnuite pentru un animal mic. Adăugați prosoape de hârtie, câteva lavete de curățat și un detergent sigur pentru animale de companie pe care îngrijitorul știe cum să-l folosească.
- Îngrijire zilnică și instrumente: peria, instrumentul de îngrijire a unghiilor sau a blănii pe care animalul de companie îl tolerează, bolurile pentru hrănire sau apă dacă persoana care îngrijește animalul nu are boluri potrivite și orice ham special sau ajutor pentru mobilitate.
- Elemente de habitat pentru alte specii: notați rutinele normale de lumină, temperatură, filtrare sau încadrare pentru pești, păsări, reptile și mamifere mici. Aduceți doar echipamentul și proviziile pe care îngrijitorul a fost de acord să le gestioneze și demonstrați orice configurație care nu este autoexplicativă.
Pentru o ședere la domiciliul sitter-ului, împachetați o cușcă sigură pentru pisici și animale de companie mici și anunțați sitter-ul dacă animalul de companie ar putea roade, zgâria, se cățăra sau încerca să scape. Pentru îngrijirea în casa dvs., etichetați locul unde sunt depozitate cușca, kitul de curățenie, prosoapele și proviziile de rezervă. Sitter-ul nu ar trebui să fie nevoit să caute prin dulapuri într-un moment stresant.
Pasul 4: Facilitați accesul și comunicarea
Dacă bonul vine la tine acasă, testează cheia, codul ușii, instrucțiunile alarmei și informațiile despre parcare sau intrarea în clădire înainte de a pleca. Explică-i cum se încuie, ce uși trebuie să rămână închise și unde se află un transportator. Partajează detaliile de acces printr-un canal privat și elimină sau modifică accesul temporar ulterior, atunci când este cazul.
Stabiliți ora și formatul verificării. Un mesaj scurt sau o fotografie pot confirma că a avut loc o vizită, dar decideți ce ar trebui să facă sitter-ul dacă nu se efectuează o verificare sau dacă animalul refuză mâncarea, vomită, are diaree, scapă sau pare rănit. Spuneți-i sitter-ului să vă sune pe dumneavoastră și pe persoana de contact de rezervă, apoi la veterinar sau la clinica de urgență atunci când situația o impune. Nu cereți sitter-ului să diagnosticheze simptomele sau să administreze un nou tratament fără îndrumarea medicului veterinar.
Înainte de a pleca: predați-i rapid
- Parcurgeți fișa de îngrijire și arătați unde este depozitat kitul etichetat.
- Rugați-l pe sitter să exerseze rutina cu lesa, cușca, ușa sau țarcurile care vor fi folosite.
- Confirmați numerele de telefon, factorul de decizie de rezervă, detaliile clinicii veterinare și planul de urgență.
- Indică pericolele, rutele de evacuare, etanșările și orice încăperi în care animalul de companie nu trebuie să intre.
- Lăsați materialele pe care bona a fost de acord să le gestioneze și luați acasă orice nu poate depozita în siguranță.
Evitați surprizele de ultim moment: nu introduceți o jucărie nouă, o recompensă necunoscută, un ham netestat sau o rutină nouă chiar înainte de plecare. Evitați să lăsați medicamentele pentru oameni libere, obiectele de mestecat nesigure sau produsele de curățare la îndemâna animalului de companie. Pentru planificarea situațiilor de urgență, broșura AVMA privind primul ajutor pentru animale de companie subliniază contactarea unui medic veterinar sau a unui spital de urgență pentru probleme urgente; trusa unui sitter ar trebui să susțină îngrijirea veterinară promptă, nu să o înlocuiască.
O listă simplă de verificare a ambalajelor
- Fișă de o pagină cu rutine, comportament și reguli ale casei pentru fiecare animal de companie
- Itinerariul proprietarului, numărul de telefon disponibil și persoana de contact de rezervă
- Contacte regulate la veterinar și la clinica de urgență, plus autorizație de îngrijire confirmată
- Fotografie recentă a animalului de companie, detalii despre actul de identitate și informații despre registrul actual al microcipului
- Așternut sau jucărie familiară și echipamentul obișnuit de manipulare al animalului de companie
- Articole specifice speciei pentru baie, curățenie, îngrijire și habitat
- Cheie testată sau instrucțiuni de intrare dacă persoana care are grijă de animalul de companie acasă
Un rucsac util pentru pet-sitter nu este cea mai mare geantă; este setul de informații și instrumente familiare care permite unei alte persoane să repete rutina normală a animalului de companie și să reacționeze calm dacă planurile se schimbă. Confirmați că sitter-ul poate găsi totul, mențineți contactele de urgență vizibile și adaptați kitul la animalul de companie și la mediul de îngrijire.