Ridică copilul

Cum să-i înveți copilului treburile fără a-i repeta fiecare sarcină

Învățați-i pe copii să facă treburi casnice cu mai puține mementouri: stabiliți o linie de sosire clară, dați un model unei singure sarcini, faceți un pas înapoi și corectați doar ceea ce este nesigur sau neterminat.

Îi ceri copilului tău să șteargă masa, te întorci și te trezești ștergând-o din nou pentru că rămân firimituri într-un colț. Această soluție rapidă poate pregăti camera la timp, dar dacă se întâmplă după fiecare treabă, copilul tău nu prea exersează terminarea singur - iar tu păstrezi munca suplimentară. Calea de mijloc utilă este să-i înveți o definiție clară și sigură a „gata”, să permiți o încercare reală și să corectezi doar ceea ce contează.

Copiii pot lăsa o sarcină pe jumătate făcută deoarece instrucțiunile au fost prea generale, secvența este nouă sau standardul așteptat nu este încă realist pentru vârsta și experiența lor. Academia Americană de Pediatrie sfătuiește părinții să nu aștepte perfecțiunea: treburile casnice sunt un proces de învățare, iar abilitățile se dezvoltă în timp. Îndrumările sale recomandă definirea clară a sarcinii, introducerea unei noi responsabilități pe rând, utilizarea rutinelor și lăudarea efortului. Începeți cu lucruri mici, apoi construiți sentimentul de responsabilitate al copilului, în loc să faceți singur ultima pasă în tăcere.

1. Alege o sarcină sigură și definește „gata”

Începeți cu o sarcină pe care copilul dumneavoastră o poate exersa în mod rezonabil folosindu-și abilitățile actuale. Un copil mic ar putea pune jucării într-un coș, ar putea pune hainele murdare într-un coș de rufe sau ar putea duce șervețele la masă. Un copil mai mare ar putea fi pregătit pentru mai mulți pași, cum ar fi sortarea rufelor sau descărcarea anumitor articole din mașina de spălat vase. Ghidurile de vârstă sunt puncte de plecare, nu garanții; luați în considerare coordonarea, atenția, încrederea și ceea ce copilul a exersat deja.

Faceți ca „gata” să fie vizibil și specific. „Fă curat în cameră” poate însemna aproape orice. Încercați „Pune cărțile pe acest raft și cuburile în acest coș”. Pentru a șterge o masă, conveniți că scopul este să mutați firimiturile vizibile în coșul de gunoi și să ștergeți suprafața de mâncat o singură dată. Nu trebuie să specificați fiecare mișcare a mâinii; identificați părțile care fac sarcina utilă și sigură.

  • Standard de siguranță: ce trebuie să se întâmple de fiecare dată, cum ar fi ținerea lichidelor de curățare departe de un copil mic sau utilizarea unui scăunel doar cu ajutorul unui adult.
  • Rezultat util: rezultatul minim care finalizează treaba, cum ar fi hainele în coșul de rufe, în loc să fie împrăștiate pe podea.
  • Preferința adulților: detalii opționale, cum ar fi împăturirea prosoapelor în dreptunghiuri potrivite sau aranjarea jucăriilor după culoare.

Când timpul este scurt, alege o sarcină mai simplă în loc să ceri o sarcină detaliată și apoi să o refaci. Siguranța și igiena pot necesita ca un adult să termine o treabă; o stivă strâmbă sau o pliere imperfectă, de obicei, nu necesită acest lucru.

Un părinte demonstrează cum șterge o masă de bucătărie cu o cârpă în timp ce un copil de vârstă școlară se uită.
Arătați sarcina o dată în ritmul copilului, numind rezultatul simplu pe care îl așteptați.

2. Faceți o demonstrație, apoi lăsați copilul să încerce

Prezintă sarcina într-un ritm normal, fără grabă. Folosește o scurtă explicație care descrie acțiunea: „Șterge firimiturile spre margine, apoi pune-le la gunoi.” Dacă are mai multe părți, demonstrează-le pe fiecare în ordine. Apoi, invită copilul să facă aceeași treabă în timp ce tu privești. Pentru copiii mai mici, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor recomandă oferirea de instrucțiuni care se potrivesc vârstei copilului, specifice și oferirea unei instrucțiuni pe rând. Resursa sa cu instrucțiuni este scrisă pentru părinții copiilor mici și preșcolari, așa că adaptează exemplele la vârsta și nevoile copilului tău.

Evitați să transformați demonstrația într-o lecție lungă sau într-un șir continuu de corecții. Acordați-i copilului un moment pentru a procesa și a încerca pasul. Dacă face o pauză, arătați spre următorul obiect sau întrebați-l „Ce urmează?” înainte de a prelua controlul. O singură sugestie calmă poate menține sarcina în mișcare, lăsându-i în același timp munca în seama sa.

Un copil șterge o masă de lemn în timp ce un părinte se uită în apropiere fără a prelua controlul.
Lăsați copilul să exerseze aceeași sarcină în timp ce dumneavoastră rămâneți disponibil, în loc să corectați fiecare mișcare.

3. Reduceți treptat ajutorul

La început, s-ar putea să fie nevoie să lucrați alături de copilul dumneavoastră. În încercările ulterioare, stați în apropiere, dar lăsați-l să se ocupe de întreaga sarcină. Când cunoaște secvența, îndepărtați-vă și verificați la punctul de sosire convenit. O rutină ajută: „După gustare, ștergeți-vă locul și puneți cârpa în rufe”. O listă cu imagini sau o scurtă listă de verificare scrisă pot, de asemenea, ajuta un copil să-și amintească o secvență fără a se baza pe mementouri repetate.

Mențineți responsabilitatea constantă suficient de mult timp pentru exersare, dar nu adăugați mai multe sarcini noi simultan. AAP recomandă introducerea unei sarcini noi pe rând pentru copiii de vârstă școlară care sunt noi în ceea ce privește responsabilitățile. Dacă copilul se blochează în mod repetat în același punct, reduceți numărul de sarcini: puneți deoparte o categorie de jucării, apoi următoarea; puneți rufele în coșul de rufe înainte de a învăța să le sortați. Scopul este un pas următor realizabil, nu o performanță perfectă din prima încercare.

Un copil își așază jucăriile într-un coș jos, în timp ce un părinte îl privește din partea cealaltă a camerei.
Fă un pas înapoi în timp ce copilul îndeplinește independent o sarcină familiară de curățenie.

4. Verificați rezultatul fără a prelua controlul

Stabiliți să vă uitați împreună când copilul spune că a terminat. Începeți cu ce este complet: „Ai pus cărțile pe raft”. Dacă lipsește o parte obligatorie, spuneți-o clar și lăsați copilul să termine: „Cuburile sunt încă pe covor. Vă rog să le puneți în coș”. Aceasta este o îndrumare, nu o reluare a întregii sarcini.

Folosește o regulă de decizie rapidă atunci când simți nevoia să repari ceva:

  1. Este nesigur, neigienic sau inutilizabil? Interveniți sau explicați corecția necesară. De exemplu, un adult ar trebui să manipuleze vasele fierbinți sau o scurgere care necesită un detergent chimic.
  2. Este o parte a sarcinii convenită încă incompletă? Arătați spre acel pas și lăsați copilul să îl facă, cu ajutorul de care are nevoie în continuare.
  3. Este pur și simplu diferit de cum ai face-o tu? Lasă-o așa cum este, dacă rezultatul este sigur și funcțional. Păstrează rafinările opționale pentru o altă lecție.

Când trebuie să termini ceva dintr-un motiv întemeiat, explică-l fără să te rușinezi: „O să șterg locul ăsta pentru că mâncarea e încă lipită aici. Data viitoare, hai să verificăm împreună colțul ăsta.” Dacă aceeași problemă persistă, ajustează demonstrația sau definiția cuvântului „gata” în loc să repeți o corecție frustrată.

Un părinte zâmbește și laudă un copil lângă o masă ștersă și un coș cu jucării.
Observați o parte specifică pe care copilul a finalizat-o, apoi stabiliți împreună asupra următorului pas.

Folosește încurajări care să-i spună copilului ce a funcționat

Feedback-ul specific îl ajută pe copil să știe ce acțiune să repete. Încercați „Ați pus fiecare jucărie în coș fără să vă aduc aminte” sau „Ați verificat masa înainte să-mi spuneți că ați terminat”. Lăudați efortul și îndeplinirea sarcinilor, nu doar un rezultat impecabil. AAP recomandă lăudarea efortului depus în treburile casnice, iar îndrumările parentale ale CDC recomandă, de asemenea, laude specifice și pozitive. Tabelele cu autocolante sau alte recompense pot ajuta unele familii cu o nouă rutină, dar sunt opționale; începeți cu o așteptare clară și o recunoaștere consecventă.

Păstrează-ți un ton calm dacă copilul este lent sau enervat. Dacă face treaba, dar se plânge, decide dacă plângerea schimbă rezultatul. Poți recunoaște sentimentul și totuși să păstrezi responsabilitatea convenită: „Am auzit că ai prefera să continui să te joci. Jucăriile trebuie totuși puse în coș înainte de cină.” Dacă o sarcină declanșează în mod repetat conflicte, verifică dacă este prea lungă, prea vagă, programată într-un moment dificil sau pur și simplu nu este încă o sarcină sigură sau rezonabilă pentru acel copil.

Alegeți treburile în funcție de pregătire, nu de o listă rigidă de vârstă

Abilitățile copiilor variază, așa că folosiți listele de vârstă ca exemple aproximative, mai degrabă decât ca termene limită. Îndrumările AAP privind sarcinile casnice adecvate vârstei descriu sarcini care se pot extinde de-a lungul anilor școlari, iar îndrumările pentru adolescenți discută despre contribuțiile mai ample la gospodărie. Folosiți oricare dintre acestea ca meniu pentru a discuta ce este potrivit acasă, nu ca regulă conform căreia fiecare copil ar trebui să facă fiecare sarcină enumerată.

Pentru orice vârstă, adaptați sarcina la supraveghere și siguranță. Țineți copiii mici departe de cuțite, suprafețe fierbinți, încărcături grele și produse de curățare, cu excepția cazului în care un adult se ocupă direct de sarcină și eticheta produsului permite utilizarea. Un copil care are nevoie de ajutor poate contribui în continuare: căra obiecte indestructibile, sortează șosete curate sau șterge o suprafață joasă cu o cârpă umedă și fără detergent.

Cum să știi dacă abordarea funcționează

După mai multe încercări, căutați semne practice de progres: copilul poate spune ce implică sarcina, începe cu mai puține mementouri, finalizează mai multe dintre pașii conveniți sau cere ajutor în punctul în care se blochează. Standardul nu este ca acesta să lucreze exact ca un adult. Dacă încă refăceți totul, simplificați sarcina, demonstrați din nou, faceți punctul final mai vizibil sau acordați mai mult timp de exersare. Dacă copilul o poate face în siguranță și rezultatul satisface nevoia de bază a familiei, considerați că a fost finalizat.

Pentru copiii mici și preșcolari, un adult va trebui adesea să lucreze alături de ei; independența poate crește treptat. Pentru un copil de vârstă școlară care continuă să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice acasă și în alte contexte, discutați observațiile dvs. cu medicul pediatru al copilului, în loc să presupuneți cauza. O rutină scurtă și previzibilă a sarcinilor casnice și o definiție rezonabilă a cuvântului „gata” oferă atât părintelui, cât și copilului o modalitate mai clară de a ști când sarcina este finalizată.

Surse

More in Ridică copilul