Bebelușul tău a mâncat piure de cartofi dulci toată săptămâna, apoi brusc își închide gura sau se întoarce. O astfel de schimbare poate fi alarmantă, mai ales când mâncarea este familiară. Adesea, un refuz la masă reflectă senzația de sațietate, momentul potrivit, starea de spirit sau un disconfort de scurtă durată. Tiparul din jurul refuzului contează mai mult decât acea singură lingură.
De exemplu, imaginați-vă un bebeluș de 8 luni, altfel sănătos, care refuză un piure obișnuit la prânz, dar bea lapte normal și este vesel mai târziu. O pauză calmă și o altă ofertă într-o altă zi ar putea fi suficiente. Dacă același bebeluș refuză și el laptele, pare bolnav, tușește în timpul meselor sau are mai puține scutece ude, reacția ar trebui să fie diferită. Acest exemplu este ilustrativ, nu un diagnostic.
De ce ar putea un bebeluș să respingă un aliment pe care îl consumă în mod obișnuit?
Este posibil să fie sătui, obosiți, distrași sau nepregătiți în acel moment.
Consumul de mâncare al bebelușilor poate varia de la o masă la alta. Un bebeluș care închide gura, se întoarce sau împinge mâncarea la o parte poate semnala „Am mâncat destul”, în loc să declare o antipatie permanentă. De asemenea, poate fi somnoros, ocupat să se uite în cameră sau încă sătul după ce a hrănit cu lapte. Ghidul CDC privind indiciile de foame și sațietate recomandă urmărirea semnalelor copilului și oprirea alimentării atunci când acesta arată că este sătul.
Mâncarea s-ar putea să fie diferită astăzi
„Familiar” nu înseamnă întotdeauna identic. Un piure poate fi mai rece, mai gros, mai grunjos, mai uscat sau cu o aromă mai puternică decât înainte. O altă lingură, un alt scaun de hrănire, o altă cameră sau un alt îngrijitor pot schimba, de asemenea, experiența. Bebelușii învață cum să miște mâncarea în jurul gurii și să înghită texturi diferite; preferințele și abilitățile se pot schimba pe măsură ce se dezvoltă. Verificați temperatura și textura hranei și comparați porția cu versiunea pe care bebelușul a acceptat-o anterior.
Erupția dentară sau o boală temporară pot face ca mâncatul să fie inconfortabil
Gingiile sensibile pot face ca mestecatul sau acceptarea unei lingurițe să fie mai puțin atrăgătoare. Un nas înfundat, o durere în gât, iritația gurii sau o altă afecțiune minoră pot, de asemenea, să facă o masă inconfortabilă sau obositoare. Acestea sunt posibilități, nu concluzii doar pe baza refuzului. Erupția dentară poate provoca un ușor disconfort gingival, dar Academia Americană de Pediatrie notează că febra, diareea sau plânsul abundent nu ar trebui puse pur și simplu pe seama erupției dentare. Consultați îndrumările privind erupția dentară și căutați alte simptome, în loc să presupuneți că un dinte nou explică totul.
O masă dificilă ar fi putut face ca mâncarea să fie stresantă
Dacă un bebeluș a fost presat să mușcă, a fost convins în mod repetat după ce s-a întors sau a fost speriat de înec, s-ar putea să reziste următoarei oferte. O singură masă neplăcută nu dovedește o problemă continuă de hrănire, dar presiunea poate face ca mesele să fie mai tensionate. Evitați să țineți lingurița la gură sau să deghizați mușcăturile pentru a introduce mâncarea. Oferiți mâncarea cu calm și lăsați bebelușul să decidă dacă să deschidă gura.
Mai puțin frecvent, pot fi implicate durere, dificultăți la înghițire sau o reacție alergică.
Tusea sau sufocarea repetată în timpul meselor, dificultățile de a mișca alimentele în gură sau disconfortul cauzat de anumite texturi necesită atenția unui medic. Un refuz care apare însoțit de urticarie, umflături, vărsături repetate, tuse bruscă sau răgușeală, respirație șuierătoare, dificultăți la înghițire sau dificultăți de respirație după un aliment ar putea semnala o reacție alergică. Refuzul în sine nu diagnostichează o alergie alimentară. Pentru dificultăți bruște de respirație, respirație șuierătoare, umflături majore sau o altă reacție severă, sunați imediat la numărul local de urgență; urmați un plan de acțiune existent pentru alergii, dacă bebelușul are unul. Ghidul AAP privind simptomele alergiilor alimentare enumeră semnele de avertizare de urgență.
Ce trebuie făcut, de la cel mai simplu pas până la obținerea ajutorului
- Puneți o pauză la masă. Dacă bebelușul se întoarce, își închide gura sau se supără, nu mai oferiți mușcături. Păstrați-vă vocea neutră și lăsați-l să se ridice din scaunul înalt când masa s-a terminat. Nu forțați o „ultimă mușcătură”.
- Verificați elementele de bază. Observați când a băut bebelușul ultima dată lapte matern sau formulă, dacă pare obosit sau distras și dacă alimentele diferă în ceea ce privește temperatura, textura sau prepararea. Pentru un bebeluș sub 12 luni, laptele matern sau formula pentru sugari rămâne principala sursă de nutriție în timp ce se introduc alimentele solide; consultați îndrumările CDC privind cantitățile și frecvența hrănirii .
- Faceți o ajustare la presiune scăzută. La o masă ulterioară, oferiți o cantitate mică din mâncarea familiară atunci când bebelușul este alert. Folosiți o textură sigură și o poziție verticală confortabilă. Puteți reveni la consistența pe care a acceptat-o sau îl puteți lăsa să exploreze puțină mâncare cu mâinile dacă este pregătit din punct de vedere al dezvoltării. Nu schimbați mai multe lucruri deodată; este mai ușor să observați ce ajută.
- Oferiți-l din nou în altă zi. Un refuz este o informație despre această masă, nu o dovadă că mâncarea este antipatică permanent. Oferiți-i din nou mâncarea fără a o presa, alături de alimente potrivite pe care bebelușul le acceptă de obicei. Continuați hrănirea normală cu lapte și urmați sfaturile medicului dumneavoastră cu privire la nutriția bebelușului.
- Contactați medicul pediatru dacă tiparul persistă sau apar alte simptome. Cereți sfatul dacă bebelușul refuză în mod repetat alimentele solide, refuză și laptele matern sau formula, pare să aibă dureri, vomită în mod repetat, are diaree persistentă sau nu crește așa cum era de așteptat. Descrieți ce se întâmplă cu diferite texturi și dacă bebelușul tușește, are greață sau se chinuie să înghită. Ghidul AAP privind alimentele solide recomandă să nu forțați bebelușul să mănânce atunci când plânge sau se întoarce.
Când este urgent refuzul?
Solicitați ajutor urgent în cazul dificultăților de respirație, respirației șuierătoare, umflării bruște a buzelor sau limbii sau dacă bebelușul nu poate înghiți sau se îneacă. Sunați la numărul local de urgență dacă suspectați o reacție alergică severă. Contactați imediat un medic dacă bebelușul dumneavoastră nu se simte prea bine pentru a bea, este neobișnuit de somnolent sau se trezește greu sau are mult mai puține scutece ude decât de obicei. Semnele de avertizare a deshidratării, conform AAP , includ urinarea mai rar; pragul corect poate depinde de vârsta și circumstanțele bebelușului.
Înecarea poate apărea pe măsură ce bebelușii învață să gestioneze texturi noi, dar sufocarea este o urgență atunci când alimentele blochează respirația. Ghidul NHS privind sufocarea și înecarea explică diferența. Dacă tusea sau sufocarea se întâmplă în mod repetat în timpul meselor, opriți masa și discutați despre asta cu medicul pediatru, în loc să testați în mod repetat același aliment sau aceeași textură.
Cum să verifici dacă lucrurile se îmbunătățesc
În următoarele zile, notați ce alimente i-au fost oferite, textura și momentul în care au fost oferite, dacă bebelușul părea obosit sau rău, ce indicii a prezentat și dacă mesele cu lapte și scutecele ude au rămas normale. Îmbunătățirea poate consta în faptul că bebelușul acceptă din nou mâncare, o explorează fără stres sau pur și simplu revine la starea de spirit și la consumul de lapte obișnuite. Nu este nevoie ca alimentele solide să fie terminate pentru ca o masă să fie considerată o oportunitate de exersare calmă.
În exemplul de mai sus, dacă bebelușul se întoarce o dată, dar continuă să bea normal, pare bine și ulterior acceptă piureul sau un alt aliment, o nouă ofertă relaxată este rezonabilă. Dacă refuzul se extinde la lapte, se repetă de la o masă la alta sau este însoțit de durere, dificultăți la înghițire, simptome alergice, semne de deshidratare sau creștere deficitară, contactați un medic pediatru. O scurtă înregistrare a modificărilor va ajuta medicul să evalueze tiparul. Acest articol oferă informații generale și nu poate determina cauza pentru un anumit bebeluș.